m-ai chemat
sã ne iubim
sub teiul care-ºi
aruncã florile în noi
ºi am zburdat ºi am venit
sub teiul care
ºi parcã am înnebunit
sub teiul care
tu erai tolãnit
eu eram fecioarã
ºi florile se aruncau
de la etajul de sus
de la etajul de jos
ºi totul era frumos
ai încercat sã mã sãruþi
ai încercat sã mã enunþi
eu eram fecioarã
te-am lovit zbuciumatã
ºi-am fugit tulburatã
eu eram fecioarã
tu erai tolãnit
ºi teiul a murit
când tu ai plecat
ºi eu am fugit
teiul s-a prãbuºit
cu inima frântã
florile s-au sinucis
într-un apus nesfârºit.
publicata in 2012-06-19
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …