m-ai dus la mare
ºi era soare
ºi eram soare
pescãruºii din mine
te ciuguleau de-o ureche
zâmbete se scurgeau din plete
valuri uriaºe ºi bete
valul dorinþei te-a înnecat
valul tristeþii l-ai sugrumat
ºi era soare
ºi eram soare
ºi muntele se-arunca în mare
marea se arunca în noi
o iubeam amândoi
îi mângâiam trupul miºcãtor
sãrutam valul muºcãtor
iubirea a rãmas întinsã pe þãrm
noi am rãmas pe-o insulã pustie
un colþ de veºnicie
mi-ai dãruit colþii de rechin smulºi
ºi-am adormit cu degetele prinse în uºi.
publicata in 2012-06-21
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …