O Vioara, demult dezacordata,
Ascunsa in campurile aurii de tara,
A fost gasita, intr-un colt de seara,
Cu totul, si cu totul intamplator…
Era Arcusul mandru si seducator
Ce-si pierduse ritmul sau Vioara…??
La malul marii astepta necontenit
O alta luata de vartej, s-apara…
Atinse incet, timid, fara speranta,
Vioara ce parea fara de viata.
-Prea prafuita! Primul gand a fost
Si-a aruncat-o in iarba umeda de tara.
Vioara s-a trezit din izbitura,
A rezonat si a vibrat neasteptat!
Lui i-a placut, dar… s-a speriat
- Imi pare rau!..., a zis
Nu asta m-asteptam sa se intample
De mult ,prea multe ori ,dezamagit am fost…
Dar vrea!.. Ce vrea , la mal de mare-albastra?
……………………………………………………………………..
De-atunci,Vioara canta neincetat
Un cant duios, mai trist ca altadat’
Fara Arcus, e-adevarat!
Visand, crezand,chemand
Iubirea de a doua oara
Acolo…in campurile aurii… de tara!
publicata in 2012-07-20
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …