Iubito, ce soartă ne-a fost dat să avem
de la început, am știut
că zâmbetul tău o să mă doară
că lacrimile tale o să mă ardă
dar am continuat
să zâmbesc , să plâng
alături de tine
Îmi amintesc de acea seară
când noi, îmbrățișați în fericire
stăteam în calea destinului
și a tuturor celor care ne loveau
cu lacrimi
dar nu am plâns
pentru că atunci când iubim
noi nu plângem,
lacrimile noastre sunt
precum florile de mai
scăldate în roua dimineții
noi zâmbim,
pentru că fericirea este tot
ce ne rămâne, când iubim
Oare de ce iubito ?
dragostea noastră nu are loc
în univers
de ce, fiecare, din cei de care ne lovim
ar vrea să ne strivească iubirea
iar noi, doi necunoscuți
să continuăm să zburăm
precum doi ingeri
cu aripi frânte
publicata in 2012-08-05
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈii nu e niciodatÄ o linie continuÄ. DacÄ Ăźnceputul este marcat de sentimente Èi pasiuni puternice, odatÄ ce acestea se aÈazÄ Èi cei doi parteneri Ăźncep sÄ se …
PuÈine sunt relaÈiile care nu se confruntÄ niciodatÄ cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodatÄ pe aceeaÈi lungime de undÄ Ăźn fiecare zi, o viaÈÄ ĂźntreagÄ. Comunicarea este …
E mult de muncÄ Ăźntr-o relaÈie dar tot efortul este pe deplin meritat, Ăźn cazul Ăźn care ai un partener alÄturi de care sÄ poÈi construi ceva durabil. Cel mai …