vestede foi fosneau incet si stins,padurea trimitea adieri de tamiie,miresme de muschi si de brei rourat,iar prin putregaitele odajdii,filfiiau negre schelete de crengi.usor,usor toamna venea,cu vint subtire si amurg,scuturind pe poteci noiane de frunze.soarele singuratic sta ingropat,in cenusa apusului,si un singur snop de raze,mai cade oblic departe,departe...in timp ce viile ruginite de bruma,si batrinele parcuri cu plopi,cad de acum in ruina,e toamna...
publicata in 2012-08-17
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …