OARE...cum va fi ?...
Revederea...
Dacã va fi...
Cred cã va fi...
DOAMNE !
cât de muuult aº vrea
sã vãd iar LUMINÃ ºi CÃLDURÃ
în privirea ta !
sã vãd iar steluþa cu numele meu,
DONNAc,
încrustatã în ea,
sã mã topesc, iar, lângã tine
de mult prea mult bine !
OARE...tu vei putea
DEPêI,
vreodatã,
starea de DESCÂNT,
sau poate, de JURÃMÂNT,
aruncate-asupra ta
de o piazã foarte rea
venitã din abis,
omorându-þi ORICE vis
ºi SFÃ-RÂ-MÂN-DU-MI
inima?
OARE...vei dori...
vreodatã
SÃ RECUNOªTI ºi SÃ ACCEPÞI,
CU CURAJ SÃ-ÞI AMINTEªTI
de ani în urmã,
de lacul cel întunecat,
de cei doi sori tulburi
ce-i admiram ºi fotografiam,
de fulgerul ce a plecat
din joacã,
de undeva
ºi a lovit, insolent,
DOI oameni veseli
ce se simþeau bine,
glumeau ºi râdeau?
OARE...tu vei ºti,
vreodatã,
cã, dintr-o glumã ºugubeaþã,
sufletu-mi s-a încurcat?
cã înc-o inimã mai bate
la vederea a doi aºtri -
frumoºii tãi ochi ALBAªTRI,
la auzul vocii tale
cu grai dulce, legãnat?
OARE...tu crezi
cã-mi este uºor
când îmi amintesc
de o-ntâlnire recentã,
cu tentã imprudentã,
o întâlnire-fulger,
vegheaþi ºi de un înger,
când am recurs, firesc,
la LIMBAJUL OCHILOR,
dar ºi la accentuarea celor spuse
printr-o atingere ca de fulg,
a braþului tãu,
ceea ce mi-a fãcut rãu,
dar nu am ezitat
ºi a fost perfect curat.
Iar TU, AI RÃSPUNS ochilor mei,
SIGUR cã ai sesizat
energia privirii mele !
Dar atingerea trecãtoare?
Pe mine încã mã doare
Acel moment imprudent.
OARE...
TOT CE A FOST...
ESTE?...
de câþiva ani,
lumina din privirea ta,
zâmbetul cald,
care se confundau cu dragostea
ce-a licãrit ºi-n ochii tãi
ori de câte ori mã priveau,
pulberea de stele din privirea ta,
ce-a-nvãluit-o pe a mea,
ºi recent, la întâlnirea-fulger,
martor fiind chiar un înger,
...sã fie DOAR pãrerea mea ?
EXCLUS, iubire, nu-i aºa !
OARE...
ce vreau, e-aºa de mult?
inima-mi ascult ºi zic,
cã doresc, cel mai mult,
SÃ ACCEPÞI situaþia,
aºa cum este ea,
SÃ AI CURAJ sã înfrunþi
REALITATEA,
sã nu mã ocoleºti,
ºoaptele piezei-rele SÃ IGNORI,
pentru cã, TE ASIGUR
cã în mine vei gãsi
CEL MAI SINCER PRIETEN:
atunci când inima ºi raþiunea
se înþeleg
ºi îºi dau mâna,
SUFLETUL iese câºtigãtor.
Simplu ºi uºor !
publicata in 2012-08-28
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …