Mugurii albaºtri au cãpãtat culoarea nopþii,
ciorchini de stele s-au lãsat ca o simfonie
între fericire ºi nefericire, între azi ºi mâine.
Vaporul abia se zãreºte,
frunze de octombrie ofteazã in larg,
cine va trage cortina speranþei?,
apa-i sãratã, pesãcurºii se zbat aproape de mal.
***
ªi sarea s-adunã pe rana iubirii,
mã doare trupul de-atâtea amintiri,
o scoicã mi se aºeazã-n palmã,
sãratã ºi ea de-atâtea amãgiri.
***
Nu mai e loc lângã Mare,
apa fierbinte-a spãlat ce-i lumesc,
a rãmas doar o dârã albastrã
ca un vis printre albii nãmeþi.
***
Cerul de prea mult soare
lãcrimeazã cu stele ºi dor,
Marea spre nord se retrage,
vaporul mai face-un ocol.
Marinarul intoarce privirea
spre þãrmul sãrat ºi pustiu,
ciorchini de vise aleargã
spre marinarul cu sare-n priviri.
publicata in 2012-10-01
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …