ma mangaie noaptea
cu o stea pe spinare
pe spatele visului
alerganda in zare
in saua destinului
pinten infipt
in pantecul spart
cazuta din pat
cand noaptea batea
la usa cu/o stea
cu o constelatie doua
prelinse si stinse
eu stingeam lumanari
tu stingeai chemari
mari departari se
tot departau
perdeaua noptii sfasiata
podeaua zilei gaurita si sparta
toamna asta mi/a mancat noptile
si mi/a vomitat zilele
peste fata.
publicata in 2012-10-08
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …