de ce sã plâng eu, de ce sã plângi tu
regretând trecutul,
s-a rupt totul, adânc,
a cãzut ca o furtunã,
doar inimile noastre mai ºoptesc
adevãrul
care fluturã netulburat
peste fruntea mea, peste pãrul tãu,
cuvintele goale
se târãsc pe secunde
ºi coboarã pe mormintele iluzorii
ale poemelor nescrise.
de ce sã ne mai îmbrãþiºãm
sã ne amestecãm
sã murim
înveninaþi de ºerpi
care ne umblã prin suflete.
zidul dintre noi
nu mai are ferestre,
nu mai are cer
nu mai are aer
cine ºtie, cine ºtie
poate vom învãþa
cã pe sub tavanul lui
rãsare luna,
acum în toiul înfloririi
teiului eminescian.
poate vom poposi odatã
la umbra lui
sã ne citim pe tãcute poemele
reflectate în privirea ta,
în marea de albastru a ochilor tãi.
27 iunie 2011
publicata in 2011-06-27
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …