Mã-ncolãcesc cu opt brațe, sorbindute-n ventuze,
Diform fãrã schelet, suflet cum gelul moale
Mã strecor din abis, mã-nalț l-a tale buze
O inimã sã-ți dau, sau trei sã-ți pun în poale.
Din fumul de cernealã în lacrimi îți scriu bilet
Și-mi storc din nouã minți, ce le-am, le dau ofrande
Sã-ți ridic obelisc, din truda-mi de atlet...
Te las minune lumii peste timp... Ochi-smaralde!
Prin hãuri mã strecor, te caut prin sirene
Mã efilând, sã-mi dau obor de-albastru sânge,
Printre cristale-n ape în corali și mii de perle...
Dar numai tu nu ești, îmi lași inimã a plânge.
Mã trimit sol cu tot, tentacule desprinse,
De-un trup ce mi-a rãmas sã-mi refac simțul firii...
Și-mi schimb culori de suflet din triste în aprinse,
Sã te am dintre adâncuri... eu, caracatița iubirii!
25.07.2011
publicata in 2012-11-19
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …