Zambeam pasind printre amintiri. Calcam usor, sa nu le strivesc, sa nu ucid adevarul din ele. '' Am crezut ca esti un soim '' . Asa a inceput judecata sufletului meu. Ma priveam in tine si imi vedeam aripile, albe... de iubire. Cu ele ma roteam in jurul tau. Dar a venit clipa...era in mine, de la inceput. Mi-ai retezat aripile si m-ai facut praf de nisip purtat in ochii-mi plansi, inchisi sa nu mai vad oglinda. Nu mai eram eu, nu mai erai tu, nu mai eram Noi, se ridicase valul si nu mai puteam zbura. Aripile albe zaceau neputincioase.
Ai dorit o minune...nu un graunte de nisip. Te regasesc acum in sute de alte suflete, nu departe de mine, dar suntem ca doua buburuze care merg in directii opuse. Te-am gasit dar nu te recunosc si ii spun inimii mele ca nu te-am cunoscut vreodata. Esti risipit in toate...Te las cu ele....Se mai vad doar cicatricile aripilor frante, albe...de iubire.
publicata in 2011-06-28
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …