copil fiind pãduri mã
cutreierau
izvorul se rupea de o stea
mi se rupea privirea-n douã
pãsãri cu raze picioare
norul le mângâia cu
ghiara de brad
în sobã dimineþile ard
cu miros de cafea
de la automat
curg lumini în amurg
cafeaua mea
cu braþe de nea
mã muºcã de vis
plâng într-un colþ surâzând
lacrima se prelinge urcând.
publicata in 2012-12-12
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …