Zvon de nuntire se aude dinspre cimitir
la ceas tainic de varã când eºti o-nchipuire,
din caierul de gânduri îmi torci nevãzutul fir
ºi þeºi fãrã odihnã cãmaºa mea de mire.
Dar pânza de pãianjen a razelor de lunã
prinde în joc de iele luceafãrul de varã
ºi ochiul mi se zbate, ºi în auz îmi sunã
prelunga agonie a astrului de searã.
Un sol trimis de craiul cetãþii dintre ape
îmi spune sã fiu gata, cãci ziua-i spre amurg,
eu, aripa pe care Hyperion o arde,
mã mistui în cuvintele de freamãt ºi de rug.
publicata in 2011-07-03
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …