Mi-e fruntea pergament pe care timpul
îl scrie cu slove aspre de oracol,
ºi ochii tãi logodiþi cu-Olimpul
le leagã cu înþelesuri de miracol.
Sã nu citeºti nimic despre-ntristare,
nici despre gândurile din nopþi târzii,
citeºte despre flori ºi despre soare
ºi despre frunzele de toamna încã vii.
Citeºte despre noi pânã la idee,
despre drumul întors cãtre paradis,
dar nu citi despre fructul tãu, femeie,
ce m-a ispitit aºa cum era scris.
Citeºte despre cãrarea izbãvirii,
dar nu citi despre drumul cãtre iad,
eu, damnat Sisif, urc piatra rãzvrãtirii
pânã la Olimpuri ca apoi sã ard.
publicata in 2011-07-03
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …