Natura pentru ea a inventat cerceii
Cu primãvara în cozi de vișin, de cireș
Și florile la fel, sã-i facã fãrã greș
Miresme ce-i adulmeci; misterele femeii!
Și trupu-i de chitarã și sol, volupta, cheia,
Își așeazã lied pe strune ciupindu-și coarde fine
Sã încânte-n unde lungi coralele divine
Trecând sunet sublim peste Univers; femeia!
E amanta nesfârșitã, pãșit în zbor pe alee,
Degete fine în pãr cu mângâieri de griji.
E caldul pat ce aºteaptã sã vindece din schiji
Iertând o pãrãsire. Tot ea-i un nimb, femeie!
Deliciul nici n-ar fi de n-ar fi ea scânteia
Sã aprindã sori din zâmbet, sã nascã dor ideii
De-a atinge fremãtând, rug, buzele femeii!
Cu ea-n nopți de voiaj și-n zi visând femeia!
Pe palme poartã roade de tu, de mine, eii,
De ele, moștenind-o sã ne sculpteze firi
În cântece de leagãn cu glas de ciripiri,
Rãmase într-un ecou, întors Zilei Femeii!
Este zeița noastrã ce naște o lume, zeii!
08.03.2013
publicata in 2013-03-08
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …