Ce nopþi tîrzii de toamnã?!
Aud cum plînge vîntul,
Tu eºti departe, poate
Uitatã prea demult.
Ca cartea proastã scrisã,
Lãsatã printre rafturi,
Aºtepþi s-arunc privirea
Spre chipul tãu de lut.
M-ai omorît odatã
Cu ghimpii tãi, hipnozã.
Eram atunci nebunul,
Priveam spre univers.
Scriam. ªi nopþi la rînd
Mã înecam în prozã,
Chemam la ceas oprit
Pe ultimul meu vers.
Sînt omorît de patimi,
Durere din trecut...
Azi luna mã veghezã
ªi rîde ca-i plecat,
Iar steaua, ce s-a stins,
Azi nu mai lumineazã
ªi totu-mi aminteºte
De ultimul pãcat...
publicata in 2013-03-16
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …