Frunze galagioase si-ngalbenite,
Se ridica purtate de vant,
Si scot melodii nebanuite,
In caderea firava pe pamant.
Ma joc printre ele cu piciorul agale,
Rasfirand gramezile-ngramadite,
Si mintea-mi zboara spre anii in care,
Eram fara griji, in lumi diferite.
Acum sunt ca barca ce trage la tarm,
Purtata de valuri si ape chinuite,
Caci am obosit, nu sunt la fel,
Ca in anii trecuti in viata fierbinte.
Si mintea mi-e plina de-mpliniri si regrete,
In care-am facut sau puteam sa mai fac,
Si toate raman doar amintiri pastrate,
In inima mea intr-un colt uitat.
publicata in 2013-04-19
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …