Stau într-un octombrie însorit cu pielea caldã
Și nu pot sã privesc scânteia care mã dezmiardã;
Chiar mã-ntrebam, cum n-amendãm pentru pericul
Potențial, cum facem pentru jucãrii, neprevãzutul la vehicul?
Mai mult, sunt chiar cu totul depãșit, nici nu cred știința
Ce de amar de timp ’mi tot spune sã-i accept credința;
Cum de atâta forțã poate negrul sã strãbatã
Și gheața interplanetarã apã o face, ziua crapã?...
... Și-atâta cald e pân' la mine, pe nisipul-plajã,
Sau stând sub via dezgolindu-se cu-azur de vrajã!?
Cum nu topește totu-n cale; cosmos, sateliți
Și inimi ce-ar fi înghețat?... Cum ne-ncãlzim... iubiți???
Mi-e mintea caldã, simt pe pleoape ca un fulg de bine
Și heliul ce-am primit îl vãrs, pupila-mi îndreptând spre tine
Mã-nvãluind de gânduri, ce le-aștern în frazã...
Ce-o scriu sã ți-o trimit, cum sorul dã o razã;
"Ce mult aș vrea sã-ți fiu calda luminã... veșnic treazã!"...
18.10.2011
publicata in 2013-06-05
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …