Intr-o poiana in padure, doi ingeri au venit din cer
Sa se iubeasca ,sa se plimbe lasati in voia dragostei.
Doi ingeri coboriti din ceruri, pe cimpul vietii numai ei
Si nimeni imprejur sa-i vada , sa le simta forta dragostei.
Ea frumoasa,zvelta , ochi smaralde ,par blond pe spate revarsat
Cu-o rochie alba din crini croita iar aripile-i alb curat.
El inalt , subtire, ochi migdale , cu parul lung ,negru, buclat
Cu zale argintii lucioase,cu aripi albe-naripat.
Neobservind ca in padure ,se-ascunde ceva necurat
Ce dragostea lor vrea s-o curme un demon negru-naripat
Un demon negru ca si noaptea, cu zale negre imbracat
Cu aripi negre si ochi galbeni, cu-o sabie de foc inarmat.
Ingerul blond vroia sa-l fure, la trupu-i fraged el rivnea
Si dragostei lor fara margini sa puna capat el vroia.
Pe furis le dadea tircoale, sa ii surprinda incerca
Nepregatiti vroia sa-i prinda ca sa le curme dragostea.
Demonul viclean s-ascunse si pe surprins i-a atacat
Cu sabia inima-i strapunse iar ingerul cazu culcat.
Spre ea se indrepta rizind, a invins , a cistigat,
Iubitul ei el il rapuse, dragoste lor le-a curmat!
-Vei fi a mea de-acuma-ncolo! Rosti cu glas infricosator
-Da-mi voie dora sa-mi iau ramas bun… ii zise ea incetisor
Se aseza pe iarba verde, la capul ingerului ei
-Iubire dulce cum se poate ca te-a rapus si nu mai esti?
Il mingiie usor pe fata, pe buze-i dete un sarut
Si-o lacrima dulce cristalina din ochi pe fata-i a cazut.
Fata-ncepu sa-i lumineze si rasuflarea-i reveni
De la acea lacrima de iubire ingerul mort se trezi.
In picioare se ridica si o priveste iubitor
Sabia-si de cristal o apuca si rosteste certator:
-M-ai surprins nenorocite! Iubita mea tu vrei s-o iei ?
Dragostea vietii mele toata tu crezi ca poti ca sa mi-o iei?
Demonul se speriase o cale de fugit vroia
Vroia un loc sa se ascunda insa nimic el nu gasea
Spre inger cu sabia se-aruncase, sa il omoare el vroia
Ingerul mina ii taiase si sabia la piept i-o tinea.
-E ajuns doar de o lovitura sa te strapung si mort vei fi!
Dar n-am s-o fac, nu-ti port nici ura, te las in viata , vei trai!
Dar de te-oi prinde incodata ca-n viata ne vei aparea
Iubitei mele dind tircoale , sa stii ca nu te-oi mai ierta!
Demonu-nvins se retrase, de fapte-i rusinat spunind:
-Locul meu e in alata parte si-n zare disparu zburind.
Si asa ramasera ei doi pe cimpul vietii plin de flori,
Doi ingeri suflete pereche, indragostiti nemuritori.
publicata in 2011-07-27
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …