OARE...am sa pot
da UITARII, vreodata, fiinta ta,
privirea ta magnetica si-albastra,
ce valuri de stelute au trimis spre mine?
Si NU o data, sa presupun ca-ntamplator,
ci, de fiecare data cand priveai in ochii mei...
La fiecare din revederile noastre,
de ani si ani, in acelasi fel...
Ar fi, OARE, posibil
sa-ti inchipui ca este doar parerea mea?
NU! nu, iubire!! Sa nu-ti faci astfel de iluzii!
Te-ai uitat hipnotic in ochii mei
si acum un an, la intalnirea-fulger,
cand valuri de lumina si bucurie
s-au revarsat din astrii tai...spre mine...
Oh, Doamne, cum m-am topit de drag!
Ca femeie ce IUBESTE ochii tai albastri,
NU ar fi fost posibil sa fac vreo confuzie:
cunosc si simt limbajul ochilor si al trupului...
OARE...am sa pot
UITA vreodata si fericita intalnire
din toamna trecuta?
Sti cum m-ai urmarit din priviri, acolo,
sus, la Cetate?
Cum mi-ai mangaiat mainile?
Mi s-au taiat picioarele, iar am avut
inima in gat si nu-i puteam stapani bataile,
ma straduiam sa nu se observe,
m-am topit in razele privirii tale,
am crezut ca visez, ca mi se pare...
In seara aceea memorabila,
am mai asternut un poem pe ast site...
Si apoi, ai stat aproape tot timpul
langa mine, am vorbit, am ras,poze am facut...
cateva zile, cat o clipa...
A fost o realitate de vis, a NOASTRA,
pe care am asternut-o in scris,
tot pe acest site minunat...
OARE...sti si tu
ca toata asistenta ne-a observat
privirile si bucuria din ochi?
Ai vazut ca ni s-au facut poze,
...cam multe...
si lumini si stelute ne lestau privirile...
cam in toate imaginile...
TOTUL a ramas acolo sus, in Cetate,
fantana, iarba si stramosii din piatra
au ramas sa se roage pentru noi...
OARE...am sa pot
STERGE, vreodata, imaginea fiintei tale
adanc incrustata in biata mea inima?
NU CRED...
MARE PACAT...de ceea ce putea fi
al NOSTRU...mica noastra lume
protejata de un zid de Cetate...
L-as ruga pe Dumnezeu,
sa NU o iau de la inceput cu necazurile...
Amarul din esenta fiintei mele...
NUMAI TACERE am acum de la tine,
cuvintele au disparut si au lasat, in loc,
un ocean de lacrimi in biata mea inima...
PRECIS ca tu astepti scris de la mine,
dar NU MAI VREAU sa fiu eu
cea care initiaza scrisul intre noi,
care aminteste ca existam pe lume, amandoi...
S-ar putea sa gresesc...stiu eu?...
si tot eu sufar fara margini...
deocamdata asa m-am decis...
OARE...am sa pot
surpasa situatia asta nemilos de cruda
cu biata mea inima?
SPER, din suflet, ca, da...
OARE...am sa pot
continua, sau, ar mai avea SENS
sa plag, in continuare, pe acest site?
Oricum, NU am ce schimba,
NU POT sa vreau asta,
ESTE o situatie imposibila,
iar lupta cu un sentiment puternic
este doar a mea, este unilaterala,
la fel si pierderea din EQ,
in pofida dorintelor mele si
a sfatului unei doamne ANONIME,
inimoasa si binevoitoare -
cititor declarat al acestui site.
OARE...am sa pot
constientiza ca am implinit, deja,
un an de cand acest minunat site
imi publica scrierile prin care
mi-am asternut focul din suflet?
Dac-ai citi, vreodata, tot ce am scris,
poate ca mi-ai da dreptate
ca ai fost cam prea rece si retinut,
zgarcit la vorbe si la scris...
Poate ca ti-ar parea si rau...
DAR...la ce mi-ar folosi??
Tot m-a costat aceasta stare a inimii,
tot am patimit in urma imprudentei
si a hipersensibilitatii mele...
Numai Domnul a vrut sa mai exist...
si sa mai simt, sa iubesc, sa gandesc,
sa plang si sa rad...
SA IUBESC,
atat pa aproapele meu, cat si pe tine...
domnul meu de foarte departe...
Asa mi-a fost scris, asa am scris...
OARE...am sa pot,
VREODATA, DA UITARII
fiinta ta, magnificii tai astri?...
Fiecare pe drumul sau
imprimat in cartelele vietilor noastre...
Drumurile, poate, ni se vor mai intersecta,
toamna, atunci cand este programat
de multi ani sa ne revedem...
Si atunci, sper sa am puterea
sa iti intalnesc privirea si
sa nu ma mai topesc de drag si dor...
OARE...am sa pot??
12 august 2013
Draga mea doamna ANONIMA,
Iti multumesc, la randul meu, pentru randurile din "...Iti multumesc".
Esti deosebita, esti sensibila
si, nici nu-ti inchipui cat iti sunt
de recunoscatoare ca ai apreciat
scrierile mele, desi, recunosc, mai sunt si alte
cateva poezii, scrise cu talent si cu suflet,
pe acest site.
Repet, imi pare foarte rau ca tematica unor trairi amare, triste, scrise de mine, coincide cu ceea ce ai patimit si tu.
Parerea mea este, ca, daca o iubire ti-a fost furata,
1 - aceea NU a fost iubire - ceea ce a simtit el pentru tine, mai ales ca A STIUT ca vei suferi; nu a vrut sa te vada, sau, nu a putut, din egocentrism; EXTREM DE URAT din partea lui; eu, o straina, am intuit sensibilitatea ta, pe cand el, iubitul tau, NU! sau, nu l-a interesat, avand in perspectiva o iubire noua;
2 - furtisagul s-a infaptuit cu stirea si vrerea lui,
3 - la fel, premeditarea gestului este condamnabila la el,
4 - intuiesc ca esti destul de tanara, mai inteleapta prin cele patimite cu persoana iubita;
5 - NU TE MERITA, DELOC! asta este concluzia mea si trebuie sa fi constienta, ca, undeva, in calea vietii, iti vei intalni jumatatea adevarata. Sunt convinsa, draga mea.
6 - este adevarat: tot raul spre bine.
7 - f f important si adevarat: suferinta si nemultumirea inimii te poate aduce la dezastru cu sanatatea, peste cativa ani, cand organismul nu va mai avea putere sa lupte cu raul facut...
Suferinta si starea de suparare pot fi fatale, la un moment dat, te rog sa ma ascuti, ca stiu ce vorbesc. Si sa nu te superi de modul in care iti scriu. Te rog frumos.
Numai de tine, de vointa ta, depinde viitorul tau.
Ajuta-te tu, ca sa te ajute viata.
Daca era un barbat frumos, sa sti, ca dupa casatorie, TOT NU AR FI RAMAS AL TAU.
Si ar fi fost mult mai trist, poate ca ati fi avut si un copil, iar tu ai fi suferit, atat pentru tine, cat si pentru copil.
NU ma supara, DELOC, ca mi-ai scris, ceea CE MI-AI SCRIS ESTE DIN SUFLET si iti multumesc ca ai intentii bune.
Iti multumesc, din nou, ca ai apreciat poemele/scrierile mele.
Ultimele, chiar au fost doar ganduri si trairi asternute pe site.
Cu apreciere, DONNAc.
publicata in 2013-08-12
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …