Mi-au adormit, iubita cu pisicuța lângã ea,
Ca îngerii de buni, la fel de moi, de catifea,
Topind o lume zbuciumatã-n calde adieri,
Lãsându-mã pierdut cu gândul, dus la ieri, de azi, de ieri...
E-o liniște molcomã, de-un diafan, neomenesc ferice,
Când sufletul se scurge lin, fuior... fãrã de cicatrice.
Se adunã-n suavul corp, cu chip îmbujorat
Și mâini și vise, averi și daruri, gânduri de pãcat.
Cãlãtoresc alãturi de spiritul ce doarme; m-am uitat,
Nici nu mai sunt, un altu-s contopit , teleportat
Într-un contemplu, ce n-aș vrea sfârșit... Sfârșesc
În somn, cu capul pus pe palme, toropit de-ncânt... Iubesc!
24.12.2011
publicata in 2013-11-01
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …