Ce mi-ai făcut?
Nu pot acuma să găsesc
În ce moment din astă vreme
Am început să mă gîndesc
La tine fir căzut din soare
Dar sînt tăcut
Tacută e și blînda stîncă
Care ascultă vremi de-a lungul
Care-i tare și prea rece
Prin care nu mai trece plugul
Să răscolească ce mai are
În ea viu încă
Eu sînt doar deal
Făcut din prea moalea țărînă
Prin care tu mai mergi alene,
Ea de picioare ți se-anină
Și-aș vrea să-ți fiu pămînt și iarbă
Dar nu sunt ideal
Nici lumea nu-i
Ea este doar o-nchipuire
A creatorului divin
În care te-a zidit pe tine.
Eu păcătos făcut din luturi
Să-i spun cui?...
Și ceru-i surd
N-ar trebui să mă asculte
Cînd spun de frumusețea ta
Și-n care vorbe nu am multe
Da-n care gînduri prea de toate
Aș vrea sa zburd
Îs fericit
Mai am un pic și într-o clipă
Am să m-aprind și o să ardă
Ce-a mai rămas în mine încă.
Tu m-ai aprins,ți-o spun s-o știi
Dar nu m-ai omorît
Încă trăiesc
Gustînd din tine-n fiecare zi
Mă-ntreb de fiecare dată
Mai dulce ce ar putea fi
Ca să te-nlocuesc pe tine
Eu nu găsesc
Cum vîntul
Nu-și găsește locul niciodată
Zdrobindu-se nebun o viață
De stîncile din lumea toată
Dar și mai zbuciumat ca el
E gîndul
El fuge
Se duce-ntruna doar la tine
Se pierde moare-apoi învie
Și se întoarce iar la mine
Ca să-mi arate ce comoară
Prin mine curge
Curgi tu
Tu curgi mereu în a mea vale
Spălîndu-mi malurile negre
Nimic nu iți mai stă în cale
Și n-am de gînd să te opresc
Spun nu
Cum a spus nu,
Și vîntul păsării ce vrea să zboare
În altă parte decît zboară el
Dar ce-i atent și nu vrea s-o omoare
Cînd zboară orb pe drumu-i drept
Eu nu
Eu voi zbura
De-o fi să pot numai cu tine-n rînd
Și încălzindu-ți umerii prea fini
Și să adulmec din mirosu-ți sfînt
Care să mă arunce dintre nori
Să cad
Ca frunza
Prea usoară,galbenă,uscată,
Și nu m-aș zbate mult în al meu zbor
și n-aș dori ca să mai cad vreodată
Gîndindu-mă că zbor la tine-n brațe
Ca o abuză...
Nu vreau
Nu vreau să fiu tiranul tău orbit
Ce am să număr stelele pe cer
Și-am să mă-nnec în sufletu-mi albit
De tine.sau să tac?și-ncet
Să beau
Din tine
Prea sfînta mea mare cu apă
Din care inima-mi pustie
În toată ziua se adapă
Și nu se satură nicicum
Și ține
Cum cerul
Își ține norii doar în brațe
Și nu dă voie nimănui
Să-i fure tot din a sa viață
Și tot ce are el mai scump
Misterul
Viu de tot
Pe care l-ai lăsat în mine
Și care fuge-n urma ta
Cu el ducîndu-mă la tine
Prea miezul meu de univers
Și scot
Tot lanțul,
De trăiri ce-mi stau în cap
Și prea plăcut e gîndul dulce
De care nu aș vrea să scap
Care-i purtat numai de tine.
Ești șanțul
Cel în care eu
Aș vrea să-ngheț,să mor de frig
Și de a mea plăcere multă
Cu lacrimi din suflet să strig
Căci tu ești lumea pentru mine
Sunt ca un zeu
Ce vrea
Ca tot intregul vietii mele
Care va trece pe pamint
Eu sa te pot sui la stele
Ce sunt mai stinse decit tine si
Sa fii a mea
Să fii
Cum este pomul tare plin cu frunze
Și care stau lipiți
Cum eu aș vrea de-atale buze
Și tot lipit de tine aș muri
Să știi
Cum știe
Soarele că numai ziua e a lui
Și eu știu că-n întreaga lume
O alt-așa ca tine nu-i
Cum n-ui nici margine de univers
Și-nvie
Sufletu-mi
Cum florile învie cînd al lor soare
Prea ușurel pe frunte le mîngîe
Și le cunoaște orișice mișcare
Pe care-o fac la orice vînt
În lumi
Mă-nchin
În fața ta ca robul credincios
Ce crede în regina lui sublimă
De chipul căre-i ochii i s-au ros
Și te-aș cuprinde lîngă mine
Lîngă sîn
Cum pasărea
Își caută de puii ei micuți
Ce se ascund în a ei pene
Prea mici,plăpînzi și prea drăguți
Tot aș privi la tine dacă
Ai fi a mea
Mereu
Cum pentru veci și stelele lucii
Ar vrea cu suflet ca să fie
Pentru că sunt lumini pustii.
Tu ești lumina mea-n vecie
Dar eu
Pamînt
Care-i în veci prea negru ar visa
Măcar pe-o clipă în tăcere
Să guste din splendoarea ta
Și să dispară în neștire
Gîndind
Doar una
Cum una vede cerul mare
Care se uită-ntruna-n jos
Cum eu în sus la tine soare
Și ochii nu mă dor deloc
Chiar dacă tună
Nici teama nu-i
De cerul îngrozit ce scapă
Prea albele lui mîni pustii
Care se oglindesc în apă.
Mereu te-aș astepta să vii
Să știi..
Mereu
Din astă-ntreagă lume albă
În care totuși te-am găsit
N-am să las soarta să aleagă
De da sau nu a mea să fii
Dar eu
Te-oi căuta
În veci pe tine una care
Din prea dulcia ta făptură
Și din adînca ta suflare
Cutremuratu-mi-ai ființa
A mea
Și tot să fiu
Eliberat de-a ta privire
Care mă sfarmă-n bucățele
Și-mi lumineaz-a mea gîndire.
Doar pentru tine-aș înneca vulcanul.
De- aș ști
publicata in 2011-08-04
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈii nu e niciodatÄ o linie continuÄ. DacÄ Ăźnceputul este marcat de sentimente Èi pasiuni puternice, odatÄ ce acestea se aÈazÄ Èi cei doi parteneri Ăźncep sÄ se …
PuÈine sunt relaÈiile care nu se confruntÄ niciodatÄ cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodatÄ pe aceeaÈi lungime de undÄ Ăźn fiecare zi, o viaÈÄ ĂźntreagÄ. Comunicarea este …
E mult de muncÄ Ăźntr-o relaÈie dar tot efortul este pe deplin meritat, Ăźn cazul Ăźn care ai un partener alÄturi de care sÄ poÈi construi ceva durabil. Cel mai …