O pisicuțã micã, neagrã, cu pieptarul alb și cu ghetuțe albe,
Se-ncântã, pentru prima datã-n viațã, în gerul așternut manta afarã
Și-și scuturã din piciorușe, iar boticul alb își afundã sã și-l scalde
În puf, care-i rãcește alb-guleraș... cu papion de mire, în blãnița bizarã.
Și scoate-un mic crâmpei de miorlãit, cu mârâit firav, subțire de uimire,
Se avântând apoi în salturi strâmbe, dupã care picã într-un alunecuș.
Se-oprește, sã-ți întoarcã un cãpuț cu ochii-n cerc de galben, oglindire
Din felinele savanei... și urechiușele ciuțind, din blãnița un luciu, toatã pluș.
Neri, o strig, hai vino... și cãpuț întoarce, doar de o clipitã, scurt
Își reia periplul, gheruțe-și ascute pe-un prun, griul gard din curte,
Când, în salturi mari și Bobițã apare, uriașul câine, cu un os din furt
Ce-l așeazã blând, pe zãpada caldã, invitând colega în scheunaturi scurte...
Oare, noi cei mari, om învãța o zi, de la ființe mult, cu mult mai mãrunte?
25.01.2012
publicata in 2013-11-27
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …