O dârã verde iese din albã neaua-n crustã
Pe aleea de castani, ce-o știu pe dinafarã
De când îmi petreceam vacanțele de varã...
E banca îngropatã în gându-mi fãrã vârstã.
M-aștern în loc de omãt cu visul din retinã,
Cu ochi deschiși vãd iarna; osos stingher de câine
În pas sãltat trecând, fãrã de ieri, de mâine...
Și angelic chip din clasa liceului, o virginã.
Oh cât am așteptat-o sã vinã sã se-așeze,
Sã îmi pierd mâna-n pãr, cu ochi plimbând pe buze
Ce nu-ndrãzneam sã cer, speriat sã nu refuze
De-o atingeam în mutele-mi, dorințele prea treze.
Am stat și sã rãzbun trecuta neîmplinire
Într-un sãrut prelung, cu alta-n seva cãrnii,
În scârțâit de dinți pân’ la-nroșitul țãrnii
De buze sparte-n spasmul de-a inimii oprire...
Cât sufeream când banca o regãseam cu alții,
Ce-i profanau și lemn și semne scrijelite;
Cum n-ar fi fost pe lume atâte alte iubite
Și singuru’ aș fi fost ce-nalța rugi cu psalții.
Aș vrea sã stea mereu ascunsã, neatinsã,
S-o port în mintea-mi vie, cum știu și-am cunoscut-o;
Numai a mea sã fie, mireasa ce-am cerut-o...
Sã-i stau pe brațe verzi, de lacrimi toatã ninsã.
29.02.2012
publicata in 2014-01-03
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …