Candva Terra era o planeta infloritoare
Cu paduri intinse scaldate de soare
Si-un cer senin fara nori
Cu oameni buni si iubitori.
Dar parca, totul s-a schimbat
Si cerul de-i senin pare-norat
Bucuria,pacea sunt luate de vant
Si-a ramas doar ura si raul pe pamant.
Ca oameni in goana dupa bani
Distrug ce ne-au lasat strabuni de mii de ani
Frumoasele paduri ce le-au taiat pe toate
Raurile limpezi ce devin tot mai poluate.
Razboaie care nu se mai sfarsesc
Dureri,necazuri ce ne coplesesc
Din zi in zi mai rai noi devenim
Si nici macar nu stim sa mai iubim.
Si daca vom distruge tot din radacina
Fara regret si fara mila,
Copiilor ce vom lasa ca mostenire?
Un pamant gol si doar ruine!
publicata in 2014-01-03
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …