Ma opresc langa o cruce,inegrita peste vreme
Inchinandu-ma cu jale ,inima incepe a geme
Mama!chipul tau traieste l-am avut mereu cu mine
Pribegind in lumea mare el mi-a dat puteri depline.
Apoi tac si ma aplec peste piatra-mbatranita
Cu tristete o masor cu privirea-ncremenita.
Daca a-si putea sunt sigur ne-am imbratisa cu dor
Si o lacrima ferbinte ar cadea din ochii lor.
Eu a-si spune toate cele ,cum a fost si ce-am facut,
De cand ea se odihneste generatii au trecut.
Ea ar intreba desigur,Draga mamei cum o duci?
Te-am lasat copil de-o schioapa ai o casa ,ai si prunci?
-Am venit mama la tine de la mare departare,
Memorandu-ti amintirea sa ma-nchin sa-ti las o floare
La mormantul tau cel sumbru si castanul se indoaie
Ce-a crescut si-mbatraneste de atata vant si ploaie,
Langa crucea ce-nverzeste de licheni si mucegaiuri
Intr-un cimitir ce este amintiri pe aceste plaiuri,
Ca sa-ti povestesc viata ce-am trait si ce traiesc
Anii buni sau tristi de-o vreme ce mereu ma-mbatranesc.
Stand o ora am povestit cate in lume am patimit.
Obosit de-atatea ganduri incercai sa ma ridic
Dau sa plec dar deodata incepui din nou sa plang,
Cand aud incet in soapte un ecou printre morminte
Glasul mamei ce ma cheama murmurand niste cuvinte,
Sa vii maica si la anul,daca poti,te asteapta mama,
Ca sa-mi povestesti destinul sa-ti cunosc mai bine drama.
Tu ai fost mereu departe printre straini ai umblat,
Dar ma bucur draga mamei ca de mine na-i uitat.
Cum sa uit maicuta draga chipul tau atat de bland
Care mi-a croit viata si m-a leganat plangand
Chipul tau mi-a dat putere sa inving la orice greu,
L-am simtit mereu aproape si acum il simt mereu,
El mi-a fost legenda vie in toate ce am facut
Piatra zidului,a vietii,el mi-a fost mereu un scut
De aceia nu uit maicuta la anul am sa revin
Pe mormant sa-ti las o floare iar la cruce sa ma-nchin.
Ravasita de atatea ganduri ce in inima-n pulseaza
Cu privire la castanul ce la capatai vegheaza,
Plec agale pe carare serpuind printre morminte
Cu ochii tulburi de lacrimi si cu inima ferbinte,
Impartind compatimirea,mamei ce-n adancuri zace
Si spunandu-i cu durere,,dormi maicuta ,dormi in pace...
10martie 2010
publicata in 2014-01-21
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …