Azi totul s-a schimbat, nimic nu-i ca atunci,
Trist este si satul, nici miei nu sânt pe lunci
Bätrân este si nucul ce-n poartä sträjuieste,
Decând mama, doar de sus mä priveste.
Casa pare pustie, si iarba e uscatä
Cärarea noasträ, a rämas uitatä,
Aceiasi salcie stä si azi lângä izvor
Dar este aplecatä si ea de atâta dor.
Pârâul curge, cum si-n trecut a curs,
El este neschimbat decând mama s-a dus
Acelasi miros de toamnä e afarä,
Doar cä nimic nu-i ca odinioarä.
Ograda este tristä, mâhnitä,
Näframa mamei pe-un raft e präfuitä
Pe prispa casei plâng amintiri...suvoi,
Mama demult a plecat de la noi.
Dar stiu ea este ingerul meu,
De sus mä va päzi mereu
Atât cât voi fi pe pämânt
N-am sä o uit, o voi purta in gând.
publicata in 2014-02-11
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …