Curg lacrimile mele toate
Ca ploaia rece-n cea mai tristä noapte,
Iar mintea-mi cântä la ureche
Degeaba plângi...suflet färä pereche.
Se scuturä frunzele, cad la pämânt,
Si eu as vrea sä-mi iau avânt
Sä nu mai stiu ce-i dorul..lung,
Fericirea din urmä s-o ajung.
Sä las durerea-n urmä, sä privesc inainte,
Sä nu mai ascult viata, cum mä tot minte!
Mä amägeste cä incä nu-i târziu...
Dar sufletul si inima mi-e pustiu.
Când s-a-mpärtit norocul, eu nu eram acasä
De asta viata mea e mereu furtunoasä
N-am stiut ca ursita intreabä de vreau noroc,
Eu nu am zis nimic, ea nu mi-a läsat deloc!
Se scuturä frunzele...cad la pämânt,
Precum ai mei ani, purtati de vânt
Zboarä prea repede, sä-i opresc nu pot,
Si ce n-as da, ca roata vietii s-o intorc!
publicata in 2014-02-18
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …