M-a privit cu ochii duși de dimineațã,
Cu orbitele adâncite fãrã lustru,
Șezând mai trist decât tristețea hoațã,
Ce adesea-i trãdãtoare... Iar îl mustru?!
Era mai mic, mult, de ce este,
Se cocârjind cu burta-i albã, suptã,
Întrebãtor, parcã mi-ar spune o poveste,
Dar n-aveam timp de viața-i întreruptã!...
... C-am luat în treacãt semn de suferințã
Și-am tot sperat sã-l regãsesc mai viu,
La întoarcere... oh, cât deplâng ce ușurințã
Am câteodatã, parcã nu știu cum sã fiu!
Era bãrbatul viitor, cu surori patru,
La fel de mici, din tandre mogâldețe
Ce-a lepãdat o noapte o cãțea sub patu’
De-afãrã-ntr-un ianuar, de minți înghețe.
Cât geamãt crunt auzu-mi strãbãtea,
Din locul de neatins sub cioroboaie,,
În nopțile nãprasnice de ger ce timp crãpa
Și-n zilele, mai rele, cu-nghețatã ploaie.
Cât m-am rugat, cu suflet pandantiv
În plânsul înecat sã nu se vadã,
Sã treacã hâdã iarnã, rea fãrã motiv,
Parc-arvunind, un univers întreg, omãt sã cadã.
O zi, de-un frig mai dulce, se ivirã,
De sub cotloanele strigatei suferințe,
Cinci boți de puf de pãr... ce șovãirã
Timp lung, sã mai sã-ncreadã-n alte ființe...
Și ger s-a-ntors mai rãu, într-o-ndârjire,
Vrând parcã tot sã curme, sã dispere,
Rânjind în vânt, la geamãte de tremurândã fire,
În corpuri mici plãpânde, efemere.
Erou, de-a așa o supraviețuire, era el;
Frumosul alb, cu cap maron cu o dunguțã
Ce-și tot strâmba, s-asculte vorba... cã-i cãțel
Și dorea mult sã înțeleagã o frãzuțã!
Se întremase în voinicul dominant
Sub soare cald, de-o primã varã prematurã
Și l-am pierdut, parcã-i vãd mersul vaccilant...
L-am regãsit înțepenit, pe bãtãturã!
Și-a doua zi și-a treia zi, au fost la fel,
Cãci dupã Dogy... Bruny, Blanche, fete surori,
S-au stins și ele, fãr’ de vlagã, drept de-apel,
Fãrã sã știe ce e viața, ce-i sã mori...
PS
Ce vinã-mi port, cã n-am pus lângã suflet minte,
S-opresc cu leacuri ce știam, hulita boalã...
Cum Grace și Daisy, ce-am acum dormind cuminte
Și mã lãtrând, cu glas zglobiu... de-o proastã școalã!
29.03.2012
publicata in 2014-02-26
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …