Nu ne-am vãzut demult
și a crescut timpul între noi
un zid din ce în ce mai înalt,
rãsucindu-ni-se în vrejuri de la tãlpi
pânã sus pe coapse,
suindu-ni-se prin plete,
legându-ne inima în verighete de piatrã.
Dar îmi rãmâne încã zâmbet pe buze
cât mai pot sã înfrunzesc
câte-un lãstar pentru tine,
sã te bat pe umãrul stâng,
sã mã așez pe umãrul tãu drept.
Sã te veghez o datã pe an,
primãvara.
publicata in 2014-03-13
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …