OARE...chiar
am crezut ca-ti voi putea
intalni privirea
si nu ma voi mai topi de dor ???
Nuuuuuu...
.............
NU a fost posibil...!
TREBUIE sa ma resemnez:
NU va fi
NICIODATA posibil...
cat voi fi pe acest Pamant...
si voi fi in preajma ta
si voi privi
azurul minunatilor tai astri...
sa nu tremur,
sa nu clipesc,
sa nu ma topesc...
de drag S....
..............
Asa ceva ar fi posibil
NUMAI odata cu
plecarea mea pe o stea,
depaaaarte de Lumea ta,
SINGURA cu inima mea...
Si de acolo, de pe steaua
ce inima mi-ar purta,
tot as vedea ultimul mail
trimis pe adresa mea,
fara sa sti, fara
sa banuiesti macar
plecarea mea,
departe, pe o mica stea...
Cu cateva luni in urma,
pe drum inspre intalnirea
programata in fiece toamna,
pasii mei nu ma mai ascultau,
inima mea, biata,
dadea sa o ia pe drum
mult, mult inaintea mea,
dadea sa-mi sara din gat,
unde urcase cu forta...
iar pasii nu ma mai ascultau...
incet...parca visam...
am adoptat viteza melcului,
vrand - nevrand...
Intrarea mea in casa lui Cuza...
toti cei cunoscuti ma imbratisau,
imparteam zambete, cu bucurie
si cuvinte de revedere...
................
intarziam, inadins, clipa in care
as fi intampinat azurul astrilor iubiti...
In sala marii adunari, se auzea o voce...
................
vocea ta, inconfundabila...
dulcele tau grai...
NU EU am auzit-o, ci INIMA mea,
care a luat-o spre tine, in galop,
a sarit, iar, in gatul meu,
sa te perceapa mai bine...
Am cedat, fireste si am intrat in sala
in care, in aceeasi clipa,
astri-albastri m-au fulgerat...
...............
am iesit, clatinat, din sala,
apoi am revenit, obligat,
luata fiind de mana
de draga mea prietena,
pe care o regasisem...
dupa un lung an...greu pentru mine...
M-a propulsat direct in fata,
de unde am infruntat...
...dulce lesin, dulce-ameteala...
albastrul infinit al privirii tale...
Ai terminat rapid, prezentarea...
Am dat ocol salii, privind exponatele...
SI
am auzit vocea draga mie,
chiar langa urechea mea...
mana ta...
mana mea...
sarutarea pe obraz...
calda si dulce ca si vocea...
cred ca timpul s-a oprit
sa ne faca o poza...
sau altcineva facea poza?...
si viata m-a ametit din nou...
Zile unice, zile impreuna...
zile in care am vorbit,
am ras,
am foto...
zile ce cu mare viteza au trecut...!
AMARNIC de repede...
Si am dansat...dansat...
PRIMUL dans in toti acesti ani...
...MULTI...
NU VREAU SA FIE si ULTIMUL...
Doamne...nu as vrea...
sa ajung sa plang ca INDIRA...
Brat pe talie, mainile noastre...
SEARA UNICA!...
MINUTE UNICE!...
NU LE VOI PUTE UITA...
NU VOI PUTEA UITA
toamna ce a trecut...
reintalnirea noastra...
purtarea ta mai atenta ca niciodata...
Si ti-am scris tangent despre asta,
dupa ce am plecat...
cred ca ai inteles si ce era ne scris...
si ce nu am spus...
Pentru ca nu se cadea sa fac asa ceva!...
VIS REAL...infinit...
...de neuitat pentru mine...
...de amortit amarul din suflet...
Au mai ramas mailurile,
ma bantuie gandul si dorul de tine!
Il iubesc de-o viata,
MULT,
pe aproapele meu,
sprijinul real pentru mine...
...............
Il iubesc si pe S de foarte departe...
................
Doamne,
ce ma fac?...
Pentru drumul ce mi-a mai ramas...
cat va decide Domnul si pentru mine...
asta va fi zbuciumul vietii mele...
OARE...chiar
am crezut ca te voi
putea uita vreodata?
Nu...
in asta viata a mea...
Iubire...
publicata in 2014-03-26
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …