Din taina de-nceput a fost simbolul
Eteric, diafanul și dorința...
S-a întrupat în material, în ființa
Ce numai EA, le-mbinã, își joacã rolul.
E-n gesturi, cu mișcãri unduietoare,
Cu șarmul de gheișã sau de mim...
Creazã vrajã, stând într-un sublim;
Visezi în noapte doar atingerea-i de boare.
Este-o privire fatalmente adâncã;
Prin iris poți intra-n fãgaș de vis...
Doar de-ai noroc, sau dacã-ți este scris,
Poți colinda, prin timp, de ieri sau... încã.
E pãrul lung, oricum mai lung și moale,
Ce-oferã chip fragil, de bibelou...
Te-afunzi în el, accesu-l-ai de-i ești "erou";
Sã dormi pe el la infinit, sã nu te scoale.
E gura, buze lungi, ca de petale;
Te-anini înfermecat, le-ai vrea lipite...
Te zbați între real și-ntre ispite,
Sã le-atingi, sã simți miere de floare.
Sprâncene-s arce de subânțeles
Ce-și schimbã forma, spre mister, uimire,
Iar gene lungi acoperã sclipire;
Sunt ude-n lacrimi, sau se-nchid cu interes.
Ovalul feței-i luna în pãtrar,
Tenu-i sclipind, balsam de creme fine;
Cu el te-ncântã, ea amor deține...
E pururi, nouã zi... a ta de calendar.
Bãrbia-i finã-n dragoste țintești;
Cum mișcã de cuvinte de nectar...
Îți vine s-o sãruți, de-o ai în dar;
Ai sta-n genunchi, mereu ca s-o cerșești.
Urechea finã-i, cu podoabã veche
Din mezozoic, când în om mijeam.
Auzu-i prin cercel cu filigram
Ș-ocazia îți dã sã-i faci... pereche.
Nãsucu-i fin, percepe nevãzutul
-Parfum din aștri și pãmânt d-esențe-
Tot el discerne vrute existențe;
E simț prin excelențã, știe neștiutul.
Suavul gât prelung, mereu subțire,
E loc de nu-ți permite s-o rãnești;
D-aici îi vin silabe îngerești,
Și-i loc sã-i lași amprente de iubire.
Pe umeri mici, tu cap ai vrea sã pui,
Dar sunt firavi, înguști, nu-i loc de vis;
I-atingi doar de-i oferi ce i-ai promis,
I-adori, îi strângi, când vrei sã mai rãmâi.
De bustu-n "V" de literã te-ncânți;
Pare ireal, aproape-n instabilitate
Sfârșind în mijlocul de pietate
Și-n el simți suflet... inima ce-o cânți.
Pe sânii fermecați pentru creații,
Din sfârc de roze, cu pistil, sã bei;
Nu vrei sã știi -crescutule din ei-
Cã-i locul unde ochii-ți pierzi, în incantații.
La pântec ai ajuns, loc de minuni;
E-un rond de vis, de-adâncuri mișcãtoare,
E locul preferat de ascultare
A celui ce-și câștigã dreptul, printre lumi.
Ce coapse, cu volupt în brațe-ai ține,
Cu ovalele-i de lirã fãrã coardã...
Buze fierbinți pui pielii, fãr’ s-o ardã;
Umplând-o de sãrut... pierzându-te pe tine.
Cobori spre gambe suple pentru zbor;
Genunchi și glezne fine, de Afroditã...
Toate-s etern mister, prefigurând ispitã
În șirag de vise, ce se pierd pe-al ei picior.
Contemplul maxim îi locul de plãcere,
De te dorești în trup sã-i fi un "plug";
Extazu-i ireal, e vis, deliric drog,
În care-ai vrea sã "mori" și-i loc de înviere.
Ea e himera, cea doritã de milenii...
Esența vieții ea o poartã, o dã, o naște.
Noi toți suntem ai ei... Este eternul Paște!
Renaște simț și fizic, este sursa... de vedenii!!!
08.06.2010
publicata in 2011-08-15
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …