Mirabil ºi de-un plâns amar, lugubru loc s-aratã,
De-ai ploii stropi întregul cer, jelind se-nchide, tristul...
Lângã sicriul de cristal, pe brânci sãrutã-artistul
Gingaºa mânã fãrã puls, gingaºul chip de fatã...
Cã vâjâie-n mausoleu un vânt nãscut din haos,
Sã þinã moartea cont cãci ea rãpitu-i-a mireasa,
Aºa lipsitã de pãcat - iubita, nenþeleasa,
Vivace suflet ce-a zburat din trupu-i în repaos...
Decenii - douã ºi un an - avut-a viaþa-i castã...
De dorul inimii-ascultând - de-amor nevrând s-auzã,
Iubit-a pictorul-rapsod, ce-nchipuind-o muzã,
I-a dedicat iubirea sa ºi opera sa fastã.
ªi cum pãrinþii ei aveau deºartã bogãþie
Iar ai artistului pãrinþi nici el nu-i cunoscuse,
Întreaga lume, celor doi / iubiþi, li se opuse,
Când sentimentul lor virgin voise cununie...
Durerea lor fu spusã-n van ºi-a ei de foc cuvinte,
Speranþa însã nu muri - nãscând mehenghe vise -
Ca-n miez nocturn a se-ntâlni cu jururile scrise,
Cãsãtoria, pe ascuns, s-o facã-un blând pãrinte.
ªi-ntr-o bisericã, smeriþi, sã lege douã inimi,
De-acord se puserã - apoi / urmând sã fugã-n lume,
El - din vrãjitul univers, ea - din a mãrii spume;
Pãreau sã aibã ºanse mari, dar sorþii furã minimi...
ªi pentru, nimeni, a afla, în rochie-alb-albastrã
A mamei sale, în secret, se-mpodobi, ºi-n fugã
Plecã, la zero incomplet, spunând în gând o rugã,
Lãsând, în vorbe-ntr-un rãvaº, iertarea, la fereastrã...
Destinul crud se îmbrãcã în.de pungaº veºminte,
ªi calea fetei o þinu, armat c-o lamã-a morþii,
Ca pentru numai un argint, în umbra neagrã-a porþii,
Sã stingã-n sânge-un suflet pur... la inimã ºi-n minte...
Un þipãt scurt, sfâºietor, tãcerea nopþii sparse,
ªi, doar sosit, pentru-a o lua, artistul, auzindu-l,
Fugi la ea - sã-l vadã doar pe púngaº împânzindu-l
Un foc intern, mistuitor, ce-n urlete, îl arse.
Cercã sã îl ajute, dar, stropindu-l cu agheasmã,
Ce tocmai luase - pe-a lor frunþi, sã facã semnul crucii -
Dar focu-adânc se-aprinse mai, sãrind în stele lucii,
Mirosul greu de sulf murind / ’n-a apei sfinþi mireasmã.
Întinsã jos, cu ochi pierduþi, cuprinsã de senine,
Mireasa, din rãnitu-i piept, priveºte roºul sânge
Cum curge. Mirele, cumplit, sãlbatici lacrimi plânge,
ªoptind: "Te rog, nu mã lãsa! Te rog, rãmâi cu mine!“
Dar cum sã-ndupleci un destin când nu ai vreo putere?!
Implori, în van, pe Dumnezeu, sã faci un pact cu Dânsul...
"Te vreau ferice ºi, în veci, te voi iubi... iar plânsul
Þi-l domoleºte, te implor“ - mai spuse ea-n durere.
Apoi un suflu mai avu, ºi-o cufundã tãcerea;
Apocaliptic el urlã la providenþa cruntã,
Scoþând o lumânare pal, ce-o luase pentru nuntã,
ªi aprinzând-o-n mâna ei, sã-i lúmine zãcerea.
Scãldând, cu stropi de lacrimi mari, în zâmbet moarta-i faþã,
Urlã: "Mã ia la Tine-acum, de-ai milã de cum sufãr!“
Privind al cerului abis ºi chipul alb de nufãr,
Lãsând pe pãrul ei prelins sã cadã-a sale laþã.
"Aº vrea sã-nfãptui suicid... dar voi sã fiu cu tine...
ªi cum de înger viaþã-ai dus, deschis þi-e Paradisul,
Acolo am sã-ajung ºi eu... Schimbatu-mi-s-a visul,
Cãci fost-a artã sã creez... Acu-i sã-nfãptui bine...“
"ªi, de-n ascunsele-I gândiri, aceastrã tragedie
Ce tulburã, o vreme doar, iubirea noastrã purã,
Va fi având raþional / motiv - lipsit de urã -
Nu voi acum a îl mai ºti - iubire moartã vie...“
"E prea redus ’cest univers sã-þi spun cât te-am iubit...
Mã-aºteaptã,-a minþii mele sens - curând voi fi cu tine! -
Cãci pentru asta-n viaþa mea voi fãptui doar bine,
Þi-o jur, ba nu cãci e pãcat,... din suflet îþi promit!“
"ªi fiindcã sufletul, de timp ºi spaþiu, n-are seamã,
De-n viaþã n-am putut afla sublima fericire,
Ca pure spirite-om trãi sortita noastr-iubire...
Vegheazã-a vieþii-mi trist final... ºi nu avea vreo teamã.“
"Cum cãtre cer, fecioara mea, te-ndrepþi, în zbor, mã crede,
Pãmântul nu-þi va mistui splendoarea - n-oi permite! -
Apoi pe braþe-o ridicã,... imagini aburite,
Vãzând prin ochii-nlãcrimaþi ºi singuri precum Edde...
O duse-acasã la ai ei, sperând sã îl ucidã,
Fãrã crezare-a-i da, turbaþi, când spune-le-va totul...
Pe tatãl ei - bizar bãrbat - pãru sã-l doarã cotul,
Dar plânse mult - de rochíá ei - a fetei mamã,-avidã.
"Aþi fost iubiþi - noi ne-am opus - te-ocupã tu de dânsa“
Rostirã-n cor ai ei pãrinþi, cu ochii-n nepãsare,
"Te du cu ea - nu-þi dãm nimic - în lumea voastrã mare“
În faþã râsu-i-au în timp ce-artisu-amarnic plâns-a.
Ca pe-o comoarã fãrã preþ, cu ºi mai multã forþã,
În braþe strânse trupul mort, plecând din casa urii.
"De nu te iartã,-îi iartã tu“, ºopti în colþul gurii,
"ªi-L roagã,-n mila-I, a-i ierta Cel Sfânt, de-a smoalei torþã...“
Iar la bisericã ajuns, când ciocãni la uºã
Sfâºietor, un preot ’nalt, pãru sã le deschidã;
Îi povesti cum viaþa sa deodat’ dev’nit-a vidã,
Þinând cu-ardenþã de-înger trup cu chipul de pãpuºã...
O cruce, douã, trei la rând, fãcu-n stihar, cu groazã,
Privind la cei ce,-ai cununa, în tainã, acceptase,
Cãci, viaþa-ntreagã,-un lucru-amar, nicicând li se mai dase
O ºansã ochilor bãtrâni ai sãi aºa sã vazã.
Apoi, rosti, mergând spre-altar, cuprins de uluire:
"Dar numai ºapte zile azi, pe dânsa am vãzut-o,
Cãci a venit la spovedit ºi-am ºi-euharistit-o,
De parcã ar fi-nfãptuit a morþii pregãtire...“
"Pãrinte, nu vreau sã astruc în sol a ei splendoare,
Ci voi cu galbenii mei toþi sã-i fac mausoleu...
Catapeteasmã,-altar, chivot - le voi picta chiar eu,
De mã ajuþi a evita a ei înmormântare.“
Gãsi înaltul preot, târg, mai bun, cum nu se poate,
ªi, cum putea a-l întocmi, îi spuse: "Fã tu asta
ªi-n máusoleumul regal ai sã-þi aºezi nevasta,
Un galben fãrã sã mai dai - am sã mã-ocup de toate...“
Fãcu pãrintele mai tot - ºi lângã catedralã
Îi cumpãrã, din banii strânºi spre clerica picturã,
Mausoleu cum de artist sãrmani ochi nu vãzurã
Vreodatã; cu un hol sculptat / din uriaºa salã.
ªi-a doua zi, bãturã lung, cinci clopote, de ducã,
În timp ce trupul fetei, dus, fu, tot de-artist, în braþe,
Din al bisericii culoar spre cel ce sta s-o-nhaþe -
Colosul morþii... ªi-n artist | tot sufletul se-usucã.
Când totu-ajunse la sfârºit - ºi slujba ºi pomana -
Plecã ºi preotu-amintind în treacãt de-nvoire,
Lãsându-l singur lângã tron, scãldat în amorþire,
Pe cel trãdat de-al sãu destin - în suflet, doar cu rana -
"Voi sta de veghe-n ceas nocturn - ºi mâine voi începe...
Nimic rãmâne-va-n sãlaº divin fãr’ de culoare -“
"Prea bine... Stai... Am sã te-aºtept... Aº vrea sã-þi spun: când moare
Un suflet drag, orice sã faci, dar nu-ncerca pricepe...“
O smeadã noapte se lãsã, lipsitã de luminã,
Nici stea, nici lunã, sus pe cer... Nicicând mai întuneric...
ªi timpul orb sã plângã sta... cu vãlul sãu feeric...
Pe racla cu secret soroc ºi fãrã de vreo vinã...
Rãmas pe brânci lângã sicriu, cu palma ei în mânã,
Artistu-ncarcera-ntristat în lacrimi cugetarea...
Sã se despice-acest pãmânt, sã se separe marea!
Voia sã plece dupã ea... Voia sã mai rãmânã?
ªi clipe lungi ar trece,-ar sta, mimând miºmaºul sorþii,
Iar ceasul zero n-ar veni dar vremea îl obligã.
Sãrutul mâinii reci... Dar cea | al cãrei nume-l strigã,
Virgina vieþii, duh curat, e-acum fecioara morþii...
(probabil neterminatã..., nu sunt sigur de o voi mai continua)
23 August 2006
publicata in 2014-05-01
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …