Și te-am strigat. Și vocea mi-a răsunat pustie
Pe drumuri, rătăcită himera ta s-ajungă...
Si te-am găsit. Un tremur, un vis născut din umbră,
Un zbor, o prăbușire, un strop de apă vie.
Și te-am atins. Și mâna-mi născută să mângâie,
A tresărit speriată. Dar dornică s-apuce.
Si degetele gheare doreau să se îmbuce,
Cu degetele tale, născute să sfâșie.
Și te-am oprit. Minune a visurilor mele,
Cu strop de cer albastru ascuns sub grele pleoape,
Cu zâmbet ce te-alungă și te aduce-aproape,
Cu tremur în privire si-n păr argint de stele.
Și ai plecat. Din toate ai luat cu tine visul
Și liniștea din sânge, și dorul, și-nălțarea,
Și picurul albastru din ochii-adânci ca marea,
Întreaga mea ființă. Ce-a mai rămas?...abisul...
publicata in 2014-10-29
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈii nu e niciodatÄ o linie continuÄ. DacÄ Ăźnceputul este marcat de sentimente Èi pasiuni puternice, odatÄ ce acestea se aÈazÄ Èi cei doi parteneri Ăźncep sÄ se …
PuÈine sunt relaÈiile care nu se confruntÄ niciodatÄ cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodatÄ pe aceeaÈi lungime de undÄ Ăźn fiecare zi, o viaÈÄ ĂźntreagÄ. Comunicarea este …
E mult de muncÄ Ăźntr-o relaÈie dar tot efortul este pe deplin meritat, Ăźn cazul Ăźn care ai un partener alÄturi de care sÄ poÈi construi ceva durabil. Cel mai …