Între noapte și zi, intre cer si pãmânt,
Nu gãsesc amintiri ,nici furtuni fãrã vânt,
Și parcã mã uit cu fricã-napoi,
Nu apuc sã mãsor câtã iubire e in noi,
Mai aștept primãveri sã vinã discret
Sã nu moarã vreo frunzã rãscolind violet
Gândul meu amorțit de atât nenoroc
Ceasul nemilos nu se-oprește din joc
Nu mai știu ce sã fac, ce sã caut ,sã spun,
Sunt confuzã și parcã mã dispersez ca un fum
Rãscolesc amintiri și nu vreau sâ mai pleci
Cu iubirea ta sã mã-nlãnțui în veci.
publicata in 2015-01-20
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …