Iar m-am îmbrãcat cu tine și-am ieșit sã-ntâmpin zorii,
Mi-am pus șoapta ta în plete și în inimã fiorii
Ce-au venit și-au dat nãvalã când în brațe m-ai cuprins,
Și pe frunte mi-ai pus norii c-un sãrut din paradis!
Mi-ai lãsat pe umeri, tandru, mantie de trandafiri
Și cu mângâieri mi-ai prins-o, darul unei mari iubiri
Care ne-a unit din vremea când Luceferi, prin trifoi,
Pãmânteni doreau sã fie sã iubeasc-așa ca noi!
Lacrima de fericire, din plutiri pe-aripi de drag,
Am ascuns-o într-un susur pe al dorului meleag,
Ca sã pot sã dau binețe fiecãrui rãsãrit
Când îmi spãl în tainã chipul la izvorul cel vrãjit!
Perlele de rouã finã, toate mi le-ai adunat
Și cu ele-ai trezit zorii și în tainã ne-am luat,
Și-am plecat departe singuri, într-un loc abia știut
Și ne pierdem în iubire, mai ceva ca la-nceput!
Lili Șipoteanu / 26. 01. 2015
publicata in 2015-01-26
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …