Am alergat prin ochii tãi iubito
Pe þarmuri nesfârșite de argint,
Și marea ce-a albastrã am privit-o
Cu vântul printre valuri zãbovind .
Un basm șoptit încet la ceas de searã
În inimã ne-a strecurat iubirea,
Pe chip o ascundeam ca pe-o comoarã
De teamã sã nu-i pierdem strãlucirea.
Iar briza mãrii se topea ca norul
În pãrul tãu lãsând miresme vii,
Când orizontul ne topea amorul
Într-un amurg, din serile târzii.
Cât de frumoasã poate fi iubirea
Când se împarte zi de zi la doi,
Ce dulce îþi glãsuiește fericirea
Când îi aștepți ecoul înapoi.
NICOLAE PANAIT
publicata in 2015-06-03
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …