Mi-e tare dor de-a noastră casă,
De prispă și de cel pridvor
Unde stăteam noi toți la masă
Priviți de cel mai devotat Trezor
Mi-e dor enorm de cea portiță
Pe care mii de ori intram
Unde eram strigat : - Gheorghiță!
E noapte, măi băiete, hai!!!
Mi-e dor de sat, mi-e dor de scoală
Unde a scrie - am învățat
Și am citit prima silabă
Din cel mai sfânt abecedar
Mi-e dor de scumpii mei părinți,
Ce veșnic sunt la chip cuminți,
Ce tot așteaptă, zi și noapte,
Poate că fiul lor se-ntoarce
Trăim noi vremuri zbuciumate,
Plecând mai mulți cât mai departe
De sărăcii și nedreptăți,
Lăsând la porți mii de lăcăți.
Ne-am înșirat prin lumea-ntreagă
Ca stelele în Univers
Și mama, vrând ca să ne vadă
Privește tot mai mult spre cer.
Ne-am depărtat de-al Doinei leagăn
De țară, limbă și de deal
De-al codrului cel veșnic freamăt
Schimbând un dulce pe amar
De-ași fi sirena din povești
M-ași depărta prin oceane
Spre cuibul casei părintești
Spre ce mi-e drag și ce mă doare...
Scrisă la 23 iunie 2015.
publicata in 2015-08-21
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaČii nu e niciodatÄ o linie continuÄ. DacÄ ĂŽnceputul este marcat de sentimente Či pasiuni puternice, odatÄ ce acestea se aČazÄ Či cei doi parteneri ĂŽncep sÄ se …
PuČine sunt relaČiile care nu se confruntÄ niciodatÄ cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodatÄ pe aceeaČi lungime de undÄ ĂŽn fiecare zi, o viaČÄ ĂŽntreagÄ. Comunicarea este …
E mult de muncÄ ĂŽntr-o relaČie dar tot efortul este pe deplin meritat, ĂŽn cazul ĂŽn care ai un partener alÄturi de care sÄ poČi construi ceva durabil. Cel mai …