cand te privesc,
palaria coboara
sumedenia de calendare
din amfiteatrul luminilor.
fara de scop educational,
fara publicitate calcinata,
dupa care se reintoarce
intre clipe.
castig,
in acest mod,
un suras care imi da ceva.
cand te aud,
stiu ca esti departe de lume,
in lumea zero,
unde unul sau unii nu au loc,
taram de adevar,
auzi pina si inima celulei
care te striga
inca de cand eram atom,
vrei devenire
si gram de abstractie sentimentala
castig,
glas in minut de feerie.
cand ne despartzi
esti langa mine,
prezent trecut de iubire,
neviitor.
un plus de plutire,
freamat din noaptea de dupa apus,
urmatoarea risipa
de pasi...
ce ne redescopera rasaritul.
publicata in 2016-04-28
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …