frunzele smulse de
vânt
se zbat în zbor
fugãrite de moarte
soarele fãrã vlagã
se chinuie sã rãmânã
pe cer
obosit ºi trist
gânduri negre
se târâie pe strãzi
e galben ruginiu cenuºiu
veºmântul toamnei
doar noi doi
ne-am înveºmântat
în speranþe
ºi umblãm nepãsãtori
prin cimitirul lumii
doborâte de toamnã.
publicata in 2011-09-02
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …