Te vad cãlcând prin frunze,cu pași grãbiți spre dor
Lãsând în urma-ți finã un fir de viitor.
Sã-ți mai întorci privirea,ar fi doar o minune
Minunea care eu...o voi numi iubire.
Mi-am regãsit tãcerea prin așternut tomnatic
Printre copacii goi ce freamãtã sãlbatic.
Privesc si sunt privit de umbrele durerii
Cãci tu copilã dragã...o sã mã dai uitãri.
De ce mã lași sã zac ca frunzele uscate?
De ce nu vrei sã-asculți o inimã cum bate?
Mã țin de crucea vieții,atarn în rugãciune
Aș vrea sã pot privi,in ochii tãi...cãrbune.
Doar tu ființã calda,esti gândul meu din zori
O stea din carul mare și-o floare printre flori
Sunt rãvãșit de gânduri de tainele iubirii
Si vãd ce crudã-i viața,la capãtul durerii
Dar nimeni și nimic și sigur niciodatã
Nu o sã-mi ia speranța și dragostea curatã.
publicata in 2016-10-30
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …