La fântână, la izvor se-ntâlneșt dor cu dor
Și mă întâlnesc și eu cu draga mea,
Când vine apă să ia, de la fântână, din izvor.
Setea să ne-o potolim, dorul să îl ostoim
Și cu drag să ne iubim.
Ea vine cu cobilița și ia apă cu cofița.
Cofița cea de brad, apa o păstrează rece,
Cât stăm aici la soare
Și mai furăm . câte-o sărutare.
Dar e timpul de plecare,
Și înainte de despărțire, stabilim o nouă întâlnire,
La fântâna cu izvor, ca să bem iar apă rece
Și să liniștim al nostru dor.
18 mai 1962
publicata in 2011-09-04
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈii nu e niciodatÄ o linie continuÄ. DacÄ Ăźnceputul este marcat de sentimente Èi pasiuni puternice, odatÄ ce acestea se aÈazÄ Èi cei doi parteneri Ăźncep sÄ se …
PuÈine sunt relaÈiile care nu se confruntÄ niciodatÄ cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodatÄ pe aceeaÈi lungime de undÄ Ăźn fiecare zi, o viaÈÄ ĂźntreagÄ. Comunicarea este …
E mult de muncÄ Ăźntr-o relaÈie dar tot efortul este pe deplin meritat, Ăźn cazul Ăźn care ai un partener alÄturi de care sÄ poÈi construi ceva durabil. Cel mai …