Tu veneai încet la vale
cu cobilița în spinare,
cu apă rece din izvoare
când te-am întâlnit în cale.
Mi-ai dat apă de-am băut,
eu ți-am plătit cu un sărut.
Ca o zvârlugă, tu a-i fugit la vale,
cu cobilița în spinare
de așa mare supărare,
ce eu ți-am făcut.
Dese-ori apoi, când te-ntâlneam,
capul în jos tu îl lăsai,
de multe ori mă ocoleai,
dar observam că ștrengărește ,
tu zâmbeai.
Odată, fiind cam supărat
pe tine, m-am jurat:
când te mai întâlnesc în cale,
să nu mai scapi doar, cu o sărutare
așa în fuga mare.
20 aug. 1956
Agăș-Bacău
publicata in 2011-09-05
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈii nu e niciodatÄ o linie continuÄ. DacÄ Ăźnceputul este marcat de sentimente Èi pasiuni puternice, odatÄ ce acestea se aÈazÄ Èi cei doi parteneri Ăźncep sÄ se …
PuÈine sunt relaÈiile care nu se confruntÄ niciodatÄ cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodatÄ pe aceeaÈi lungime de undÄ Ăźn fiecare zi, o viaÈÄ ĂźntreagÄ. Comunicarea este …
E mult de muncÄ Ăźntr-o relaÈie dar tot efortul este pe deplin meritat, Ăźn cazul Ăźn care ai un partener alÄturi de care sÄ poÈi construi ceva durabil. Cel mai …