A fost o intamplare a fiintei mele
ca fericirea ce-am avut
sa vrea sa ceara bratelor tale
sa imi scrasneasca oasele
dintr-o imbratisare?
Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi si sticloase,
care prin a lor stralucire
ne-au facut sa uitam ca sunt taioase,
ca sa ne amintim mai apoi,
simtindu-ne cicatricile inca dureroase?
Du-ma , fericire, in sus si izbeste-mi
tampla de stele,
ca sa imi lumineze
nu doar sufletul pe care-l lumineaza
oricum de la o atat de mare distanta,
ci si mintea ce se vede tulburata,
asteptand, in noapte, lumina de-altadata!
Ce bine c-ai fost, ce mirare ca nu mai esti!
Noi, doua cantece la fel, dar care totusi se derutau,
spunand fiecare aceleasi versuri,
dar nu in acelasi timp.
Asa ca lovindu-se,
amestecandu-se,
nici macar ele nu se-ntelegeau!
De parca dulcile povesti
din versuri nici nu existau!
Minune c-au fost, intamplare ca n-au fost intelese!
Dupa N. Stanescu-"Ce bine ca esti"
publicata in 2018-08-16
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …