De ce din ochii-mi deja plânși tu ai lăsat
Să curgă alte lacrimi, multe, mii ?
În toamna arămie subit tu ai plecat
Când eu te așteptam în brațe să îmi vii.
De ce în negura cea veștedă ai dispărut ?
În iureșul cel antic, ce îl privesc plângând,
Te-ai contopit mereu, de la-nceput.
Nu te-ai uitat în ochii-mi fragezi, suspinând.
Nu ai văzut că vin din altă lume,
De-afară, din lumină, de dincolo de zid
Ce ne separă mut, dar ne-ncetat îmi spune
Că trebuie să lupt, oricât aș fi de ostenit.
Ah, soare blând", eu te-am văzut odată
Umbrit de frumusețea muritoare, în rugină
Cărămizii a tale raze, în toamna luminată
Uimite au tăcut, când au văzut a mea regină.
Voi suferi din nou, cu bucurie, eu durerea grea
În era ce-mi apune-o voi purta smerit.
Să te aștept o viață-ntreagă aș accepta,
Chiar dacă simt că niciodată nu vei fi venit.
publicata in 2011-09-16
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈii nu e niciodatÄ o linie continuÄ. DacÄ Ăźnceputul este marcat de sentimente Èi pasiuni puternice, odatÄ ce acestea se aÈazÄ Èi cei doi parteneri Ăźncep sÄ se …
PuÈine sunt relaÈiile care nu se confruntÄ niciodatÄ cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodatÄ pe aceeaÈi lungime de undÄ Ăźn fiecare zi, o viaÈÄ ĂźntreagÄ. Comunicarea este …
E mult de muncÄ Ăźntr-o relaÈie dar tot efortul este pe deplin meritat, Ăźn cazul Ăźn care ai un partener alÄturi de care sÄ poÈi construi ceva durabil. Cel mai …