m-am dezgropat
și m-am adus la viață
bântui prin viață
puțin cam în ceață
lupt să spintec ziua asta
care-a dat năvală
peste mine
răcnește soarele la geam
dar oare-i soare
de ce oare-i negru
și vânăt la față
și-și întinde razele ca
niște topoare
să-mi reteze capul
păsările zbiară pe cer
cu aripile rupte
atârnând ca rufele la uscat
cu penele smulse
jumulite și arse
sunt stoluri de păsări
ce se rotesc nebune
se prăbușesc nebune
ca pietrele din văzduh
e un spectacol al vieții
la care nu am bilet
așa că mai bine
mă îngrop la loc.
publicata in 2011-10-07
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈii nu e niciodatÄ o linie continuÄ. DacÄ Ăźnceputul este marcat de sentimente Èi pasiuni puternice, odatÄ ce acestea se aÈazÄ Èi cei doi parteneri Ăźncep sÄ se …
PuÈine sunt relaÈiile care nu se confruntÄ niciodatÄ cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodatÄ pe aceeaÈi lungime de undÄ Ăźn fiecare zi, o viaÈÄ ĂźntreagÄ. Comunicarea este …
E mult de muncÄ Ăźntr-o relaÈie dar tot efortul este pe deplin meritat, Ăźn cazul Ăźn care ai un partener alÄturi de care sÄ poÈi construi ceva durabil. Cel mai …