M-a prins cu botul mare, perlat de mãsele,
imens de cald,
de catifea umedã...
Mã zgârâie cu picioarele grele;
cu gheare ascuțite mi-ncolãcește pardesiu
și sunt nãpãdit de-o barã ca un fald
de plumb, imensã, de pãr cenușiu...
Sare mereu, își ia avânt,
reîncepe -ce sunete o fi-ngânând-
și eu râd, repetând bolborosind;
Bobițã, Bobițã... bãiatule!
Degeaba... Nu se predã!
Rabd la rândul meu;
de-abia astãzi i-am adus douã franzele
proaspete, pe un ger
ce-l aud, de sub tãlpi, îmi scrâșnind
... și el mã iubește, fãrã reproș,
cã l-am uitat... douã sãptãmâni de infern.
Dar nu-mi lipsește nimic din ce-am eu,
totul e nemișcat pe albul geros...
M-a pãzit de alții, ca mine...
Un mare credincios
-fãrã pretenții-
... de câine.
PS.
Bobițã,
e pe cât de mare,
la fel de înțelept,
un câine oarecare,
tot timpul treaz,
deștept...
un suflet îmblãnit,
dar și viteaz
și nu știu de-unde a-nvãțat iubit...
cã nu-i vreun nobil, nu-i de vițã?!...
21.09.2010
publicata in 2011-10-17
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …