m-ai decojit de
piele
mai jupuit de mine însãmi
ca sã mã faci a ta
m-ai deposedat de tot ce aveam
ºi m-ai posedat cu tot ce
aveai
eºti un sãlbatec
care mã iubeºte cu sãlbãticie
o jivinã portocalie
care-mi sfarmã oasele
între dinþi
care-mi scoate dinþii
poruncindu-le sã-i cadã la picioare
care-mi scoate inima
plinã de sânge
ºi goneºte cu ea în bot
prin pãdurea de noapte ºi nopþi
cu copaci negrii
care-i fug din cale.
publicata in 2011-10-18
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …