perdeaua nopþii smulsã
dezgolire de stea cu palme
acoperinde de sâni albi
descoperinde de tânguire a
nopþii bolnave
mi-am citit viitorul în stele
stelele ochilor tãi
constelaþii prin care destinul
se umblã prin cãrãri clare
în palma nopþii scria limpede
cã nu-i limpede nimic
deºi steaua destinului se stingea
din puþin
câte puþin mereu
dar ce ºtiu eu
ca o stingere ochii tãi ºi-au
lãsat jaluzelele
ridic pleoapele grele de mine
care cad în oboseala
toropeala
te-am stropit cu cafea poate
înviazã energia vitalã
cafeaua cam clocotitã
te-a clocotit c-un rãget vital
cam fatal
dar am fugit din calea mâniei
care ca tornada dupã mine
ºtiu cã mã omori dacã mã
prinzi
iar dacã nu
tot mã
cã furia iubirii fierbe
ºi de fierbere prea multã
se tãvãleºte vulcan peste mine.
publicata in 2011-11-15
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …