trãire
ca sã-mi trãiesc murirea
cu fiecare adiere
viscolul
în suflare rãsuflare
cãutare a verii pierdute
sub nãmeþii de ger
de gemete
mã gem ºi mã mistui
încremenirea inimii care
sã batã nu poate
în bãtaie palmelor albe
ce lovesc negru
e-o iarnã nebunã
în viaþa mea moartã
nãvãleºte cu infernul de coadã
m-a abuzat frigul
care m-a pãtruns peste
tot
nu mai pot
sã mã pot nemuri
cine ucide iarna sã mã smulgã din
botu-i tãios.
publicata in 2011-11-22
Citeste si alte poezii de dragoste trimise de vizitatori
Istoria unei relaÈ›ii nu e niciodată o linie continuă. Dacă începutul este marcat de sentimente È™i pasiuni puternice, odată ce acestea se aÈ™ază È™i cei doi parteneri încep să se …
PuÈ›ine sunt relaÈ›iile care nu se confruntă niciodată cu probleme. Doi oameni nu vor putea fi niciodată pe aceeaÈ™i lungime de undă în fiecare zi, o viață întreagă. Comunicarea este …
E mult de muncă într-o relaÈ›ie dar tot efortul este pe deplin meritat, în cazul în care ai un partener alături de care să poÈ›i construi ceva durabil. Cel mai …